RESPECT pentru eroii Revoluției Române din 1989

   În aceste zile ne amintim cu toții de Revoluția Română din 1989, care a început pe 16 Decembrie la Timișoara, și s-a sfârșit pe 25 Decembrie. Revoluția din 1989 a dus la sfârșitul erei comuniste și începerea unei noi ere democratice, dar a fost și cea mai violentă revoluție din Europa lăsând în urmă multe victime care au luptat pentru libertatea nostră. Au fost momente foarte triste pe care nu cred că le vom putea uita vreodată. Dar hai să vedem pe scurt ce s-a întâmplat în perioada 16-25 decembrie ‘89. Pe data de 16 Decembrie la Timișoara, în fața casei pastorului reformat Laszlo Tokes care urma să fie evacuat, se adună 1000 de manifestanți pentru a protesta împotriva Miliției și Securității, strigând „Jos Ceaușescu!” În zonă mai vin 80 de scutieri și 3 mașini de pompieri. Protestatarii îi înfrâng pe scutieri. Mai târziu vreo 700 de manifestanți merg spre sediul județean al PCR iar un alt grup spre Piața Operei.

Forțele opresive formate din milițieni, securiști, pompieri și grăniceri arestează și brutalizează 180 de manifestanți. MApN Timișoara intră în alertă după ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Noaptea târziu Laszlo Tokes și soția lui sunt evacuați, iar în centrul orașului ajung un grup operativ de la Marele  Stat Major al Armatei. Pe la ora 11 dimineața a zilei de 17 decembrie librăriile sunt sparte de către manifestanți iar cărțile cu dictatorul Ceaușescu sunt distruse pe când între timp sediul PCR e aparat de 400 de soldați la ordinul lui Vasile Milea ( Ministrul Apărării). Mai târziu Timișoara se umple de tancuri ale armatei, iar manifestanții fac baricade și incendiază chiar unele tancuri. Soldații trag în plin asupra manifestanților. În câteva ore, mai mult de 300 de persoane au fost împușcate, dintre care 58 de morți. În 18 Decembrie vazand că situația era sub control atât la Timișoara cât și la București, Ceaușescu pleacă în vizita la Teheran ( Iran ). Pe când la Timișoara mulți muncitori revoltați merg spre centrul orașului. Manifestanți cu lumânări în mâini se adună în fața catedralei, iar Generalul Mihai Chițac ordonează soldaților să tragă în oamenii din fata catedralei, unde chiar și generalul a tras până a doua zi dimineața. Au murit 7 persoane și 98 de răniți. În 18 Decembrie vin mii și mii de muncitori de la multe fabrici, situația nu mai poate fi controlată de către autorități, de aceea Generalul Stefan Gușă ordonează retragerea tancurilor și soldaților în cazarme. Manifestanții au preluat controlul asupra punctelor strategice ale Timișoarei. A doua zi în centrul Timișoarei sunt 150000 de protestatari care strigă „Jos Ceaușescu” și “Armata e cu noi”, deoarece Miliția și Securitatea au părăsit dispozitivele, iar armata s-a dat de partea populației. Întorcându-se in aceeași zi din Iran, Ceaușescu fiind nemulțumit de situația de la Timișoara, îl numește pe Stănculescu General Locotenent și decretează starea de necesitate. În 21 Decembrie în fata comitetului central al PCR-ului din București  apar manifestanți la un miting oficial cerut de Ceaușescu, unde este huiduit iar TVR întrerupe transmisia. 

  Atunci apar trupe speciale de la MApN, al Securității dar și blindate. În piața română, piața universități și piața unirii se adună manifestanții. Forțele represive încep sa tragă în manifestanții din Piața Universității. Manifestanții sunt bătuți de miliție, de soldați și de securiștii în civil. Unii sunt chiar împușcați în cap. Au loc 1245 de arestări din care 700 ajung la Penitenciarul Jilava, printre ei și copii. Pe 22 decembrie, mașinile de pompieri spală străzile de sânge din piața universitarii și împrejurimi. Coloane de protestatari se întreaptă spre CC al PCR unde soții Ceaușescu și-au petrecut noaptea. Nicolae Ceaușescu ordonează lui Generalului Milea să facă orice ca să împiedice protestatarii să ajungă la sediul PCR, iar Milea merge în biroul lui unde se sinucide împuscându-se. Nicolae Ceaușescu impune starea de necesitate in toată România și înarmarea cu muniție de război. La ora 12 soții Ceaușescu părăsesc sediul CC al PCR cu un elicopter de pe acoperișul sediului deoarece 80000 de manifestanți înconjuraseră clădirea. 

  Aici începe prăbușirea dictaturii comuniste. Actorul Ion Caramitru și poetul Mircea Dinescu anunța la TVR fuga Ceaușeștilor și căderea comunismului. Generali de armată și securitate cer colegilor de pe teren sa oprească măcelul. Ion Iliescu preia conducerea țării împreuna cu Petre Roman care fac parte din Autoritatea Frontului Salvării Naționale (FSN). 

  Între timp soții Ceaușescu sunt arestați la o unitate militară din Târgoviște, ca apoi în ziua de Crăciun să fie judecați ilegal de către o comisie ci nu de un tribunal, iar apoi fiind condamnați și împușcați la zid. Chiar dacă Ceaușeștii erau capturați, iar FSN era creat, nu se știe nici după 31 de ani de ce numărul victimelor a crescut semnificativ, cine a tras în popor dacă Ceausescu nu mai era la comandă. Ion Iliescu continuă să spună că erau niște așa ziși „teroriști” care defapt a fost marea diversiune a Revoluției. Sunt multe întrebările la care nu se știe când vom avea niște răspunsuri clare și adevărate care să descrie perfect acele zile din 22 până pe 25 decembrie. În aceste zile negre ale României și-au pierdut viața pentru libertatea noastră 1104 persoane și 3321 de răniți. 

  Nu vom uita niciodată de acești eroi care vor rămâne mereu în inimile noastre și cărora le vom mulțumii mereu pentru viitorul mai bun pe care ni l-au oferit. Ei merită tot respectul nostru.